Aceasta metoda este folosita de obicei pentru sistemele cu viteza mare, cu conducte lungi, in special pentru sistemele mari. In aceasta metoda presiunea statica este mentinuta la aceeasi valoare inaintea fiecarui terminal sau ramura. Procedura de urmat este prezentata in continuare:
- Se alege mai intai viteza in conducta principala care pleaca de la ventilator.
- Se calculeaza vitezele in fiecare tronson succesiv astfel incat cresterea de presiune statica datorata reducerii vitezei (si deci a presiunii dinamice) este egala cu pierderea de presiune prin frecare in urmatorul tronson de conducta. Astfel, presiunea statica inaintea fiecarei guri sau ramuri este mentinuta constanta. De exemplu, intr-o parte a unei tubulaturi cu 2 tronsoane, 1 si 2, inaintea a 2 ramificatii, Viteza in 1 este mai mare decat cea din 2, astfel incat presiunea statica este aceeasi in 1 si 2. Daca se foloseste factorul de recuperare statica, se poate scrie:
Δpf,2 + Δpd,2 = R(pv,1 - pv,2)
unde Δpf,2 si Δpd,2 sunt pierderile prin frecare si dinamice intre 1 si 2, iar pv,1 si pv2 sunt presiunile dinamice in 1 si respectiv 2.
- Daca sectiunea 1 reprezinta iesirea din ventilator, atunci dimensiunile sale sunt calculate in functie de debitul volumic si viteza (aleasa initial); cu toate acestea, deoarece atat dimensiunile cat si viteza in sectiunea 2 sunt necunoscute, pentru a rezolva ecuatia de mai sus se foloseste o metoda iterativa de calcul.
- Procedura se repeta pe directia curgerii aerului si se determina dimensiunile tronsoanelor din aval.
- Ca si mai inainte, pierderea totala de presiune este pierderea de presiune din conducta cea mai lunga, iar ventilatorul se alege in concordanta cu aceasta valoare.
Metoda Static Regain duce la un sistem mai echilibrat si nu necesita atenuari nenecesare.
Cu toate acestea, deoarece viteza se reduce pe directia curgerii, dimensiunea tubulaturii poate creste!. De asemenea viteza la iesirea din conducta cea mai lunga poate deveni prea mica pentru distributia corespunzatoare a aerului in spatiul conditionat.